|
|
Colecistita
Definitie: Colecistita este boala caracterizata
prin inflamarea veziculei biliare.
Cauze: Cauzele colecistitei pot fi diferite. Ea poate aparea ca o
complicatie a unui icter infectios (galbenare) sau la bolnavii care sufera
de constipatie. De asemenea, o apendicita neoperata la momentul potrivit
poate imbolnavi vezicula biliara. Aceste diverse cauze actioneaza tulburind
mecanismul contractiei care asigura golirea periodica a veziculei biliare.
In producerea colecistitelor acute rolul principal revine microbilor din
intestin, dar si din singe (cum ar fi in cursul septicemiilor). In ceea ce
priveste colecistitele cronice, exista o serie de probleme neclarificate,
privind producerea lor. Pentru cele cu piatra la ficat lucrurile sint
simple, deoarece inflamarea veziculei este privita in general ca o reactie
la prezenta pietrei, desi se intilneste si reactia inversa, si anume pre-existenta
unor fenomene inflamatoare care favorizeaza producerea pietrelor la ficat.
Factori de risc: Nu toti bolnavii de colecistita au suferit insa de
galbenare (icter), apendicita sau constipatie. La multi dintre ei, boala
apare ca urmare a consumului sistematic de mincaruri preparate cu rintas sau
prajeala in grasime. Persoana care prajeste un aliment simte la un moment
dat usturimi in git si in ochi, provocate de vaporii ce ies din tigaia plina
cu grasime incinsa. Vaporii acestia imbiba alimentele care ajung in stomac,
producind acolo o iritatie prelungita. Aceasta iritatie este incomparabil
mai daunatoare decit cea produsa asupra ochilor, deoarece alimentele stau in
stomac 4 sau 5 ore, nu citeva minute cit dureaza prajeala in bucatarie.
Reflexele nervoase pornite de la nivelul stomacului iritat vor impiedica
golirea veziculei, asemanator reflexelor pornite de la apendicele inflamat.
Asa se produce colecistita intr-un mare numar de cazuri.
Tipuri: Colecistita este una din bolile cele mai raispindite, mai
ales la femeile intre 20-35 de ani. Colecistitele pot fi: - acute - cronice
La cei mai multi pacienti, boala este legata de coexistenta pietrelor la
ficat (calculilor) si de aceea se numesc si colecistite litiazice. Totusi,
exista si cazuri de boala independent de existenta pietrelor la ficat,
numite colecistite nelitiazice. Colecistitele acute sint: - infectioase
(determinate de microbi) - toxice - de alta natura Alte forme particulare de
colecistita acuta sint: - cele realizate in timpul sarcinii si nasterii (colecistite
gravidice si puerperale) - alergice Colecistitele cronice fara piatra (nelitiazice)
sint mai putin legate de rolul microbilor, decit cele acute.
Simptome: Principalul semn al colecistitei este durerea localizata
sub marginea coastelor, in dreapta, raspunzind in spate si umarul drept,
mergind ca intensitate de la simpla jena pina la colica. Durerea vine adesea
in crize, insotite de greturi, varsaturi si uneori de febra. Crizele, numite
colici hepatice, apar mai des dupa suparari sau abuz de alimente grase si
oua. Durerea este provocata de contractia prea brusca sau prelungita a
veziculei inflamate. Aceasta contractie poate fi declansata si de o stare de
iritatie a sistemului nervos (emotii, suparari, enervari), care se rasfringe
asupra veziculei. Celelalte semne care insotesc colecistita sint: -
balonarile abdominale dupa masa - constipatia - greturile, varsaturi Acestea
se pot explica prin faptul ca si alte parti ale tubului digestiv (stomac,
intestin) sufera in cursul unei colecistite deoarece organismul este un tot
in care functiile diverselor organe depind unele de altele. Alte simptome
care pot apare in colecistita sint: - usoara ingalbenire a fetei, a pielii
si mucoaselor (subicter) - usoara crestere a temperaturii (subfebrilitate) -
diarea alternind cu constipatia - astenie, ameteli, iritabilitate, insomnie,
stari depresive, migrene
Evolutie: Daca o colecistita nu se trateaza, cu
timpul se pot forma pietre (calculi) in vezicula biliara, dind boala numita
litiaza biliara. Pietrele sint cel mai des formate din colesterol, o
substanta care se gaseste mai ales in grasimi, in oua, in creier, ficat.
Colesterolul este eliminat prin ficat, in bila. Cind bila este infectata, ca
in colecistite, sau sta prea mult timp neevacuata din vezicula, anumite
modificari in compozitia ei favorizeaza formarea pietrelor. Acestea, la
inceput de marimea unor graunte de nisip, cresc treptat, prin adaugarea de
noi si noi straturi de piatra, la fel cum creste un bulgare de zapada.
Pietrele din vezicula pot patrunde pe canalele biliare, provocind dureri (crize
de ficat) sau pot ramine mult timp pe loc, umplind vezicula si scotind-o din
functiune, si astfel functia de rezervor a veziculei nu mai poate fi
indeplinita. Organul devine inutil si chiar periculos pentru sanatate,
intretinind un focar de infectie in organism si putind oricind acoperi caile
biliare, printr-o piatra pornita din vezicula.
Diagnostic: Medicul, prin discutia cu pacientul si prin examenul
fizic, obtine informatiile necesare pentru formularea diagnosticului.
Examenul palpatoriu abdominal, evidentiaza sensibilitatea difuza sau
localizata in zona colecistului. De asemenea, se poate simti chiar vezicula
si se pot aprecia caracteristicile ei, precum si starea ficatului si a altor
organe abdominale. Explorarile ajutatoare (paraclinice) au progresat
continuu, contribuind la realizarea unor diagnostice de finete. Tubajul
Duodenal este una din metodele cel mai vechi, dar care isi pastreaza
valoarea. Tubajul se executa dimineata, pe nemincate. Medicul introduce
sonda cu blandete, treptat, pe gura sau pe nas. Trecerea prin regiunea
faringiana este ceva mai dificila, pina se reuseste invingerea reflexului
fiziologic de voma. Examenul radiologic poate aduce date hotaritoare pentru
diagnosticarea bolilor biliare. Examenul tubului digestiv cu suspensie de
Bariu, asa cum se face in mod obisnuit, poate surprinde eventualele
modificari ale stomacului, duodenului - in special -, sau restul
intestinului, care sint corelate cu bolile biliare. Aceste doua examene,
tubajul duodenal si examenul radiologic, sint teste de baza pentru
diagnosticarea bolii. Colecistografia pe cale bucala se efectueaza pentru a
face vizibil la radiografie organe "moi" ca si caile biliare, care nu sint
vizibile in mod normal. Se folosesc o serie de compusi iodati care au rolul
de a se elimina prin ficat si bila. Colangiografia pe cale intravenoasa
foloseste de asemenea, preparate iodate, pentru a se asigura o vizualizare
mai buna a arborelui biliar. Inainte de efectuarea acestui examen se face o
testare prealabila si intreaga desfasurarea lui se controleaza cu strictete.
Echografia pune in evidenta peretii ingrosati ai veziculei biliare. De
asemenenea, pentru demonstarea infectiei si cautarea microbilor implicati se
mai efectueaza: - hemoleucograma - V.S.H.-ul - Hemoculturi (in infectii
grave) De mare ajutor sint si: - examenul scaunului - examenul urinei In
sfirsit, operatia chirurgicala insasi poate servi in anumite situatii ca
mijloc de explorare ultim, atunci cind toate celelalte examene au fost
neconcludente.
|
|
|
